Îi mint
că-mi vând carnea pe nimic
Nu chiar
nimic
o vodcă
doua
Un vis
o vorbă
Un timp
şi-mi alerg
mintea pe coapse
să nu se
prindă în ghearele lor
şi când se
prinde
O fug în
piept
şi când ajung
O ajung
Mă ajung
Eu ştiu că mai am un loc
De-un loc
Deloc ascuns
De locul
nostru
De demult
Cam de pe
vremea în care mă iubeai
între oceane
şi-mi citeai
mări tremurând
Tremuram de
pasiunea ta
şi nu mă opream
şi ne durea
timpul
nu respiram
cum respiră oamenii ăştia
de care nu
mă mai ascund
şi care mă vând
Mă cumpără
Crezând
Că mă vând
Ca să mă cumpere mai apoi
Tot ei
Minunaţi de
pielea mea goală
şi venele
mele.
Dar ei nu ştiu că-n pielea mea
Stai tu
şi îi alungi
de fiecare dată
cu buzele
tale
respiraţia ta
oceanul tău
venele tale
fiinţa ta
din care
beau
Beau
şi iar beau
(nu mă las,
nu)
ca şi cum
n-ar mai fi un strop de vodcă în lumea asta
Din care mai
apoi să beau
Tac tic
Tac
Tic
Pe când
oamenii mari vor veni să mă ia.
îi mint că-mi vând carnea pe nimic
când carnea mea nu e nimic
