Gândesc
doar în blank.
şi
mi-e ruşine să spun că din cauza ta
din
cauza ta, de cinci nopţi dom încontinuu
şi
nu scriu
nu
văd
nu
mint
nu
simt nimic, nici perna cum visează
cu
pătura laolaltă şi despărţiţi
cum
suntem noi doi
da,
aşa
doar
noi şi niciun nimeni la fel
despărţiţi,
dar mereu acolo
între
oceane, sorbindu-le cu nesaţ şi-o foame
de
nu mai ştim unii de alţii pe cine iubim.
şi nu
mai ştim nimic de graiul
de
care ne era aşa dor când eram muţi
eram
eram
aşa, fără „t” ca să-nţelegi.
şi setea,
o, doamne setea.
câtă
sete era în noi de lume şi de soare
şi
de mare şi de vânt
şi
de pământ
acum
l-aş săruta să ştie
ca
sunt doar a lui.
din
palma sa degetul meu se simte
şi
creşte, până unde creşte
cât
ar creşte dacă ar ştii să crească
fără
tine.
dacă-aş
ştii să fiu mână fără tine
să
ne îmbrăţişez.
dacă-aş
ştii să fiu literă fără tine
să.
Ia-mă
de cuvânt să ne facem continente.
(să ne
plimbăm pe ape îmbrăţişaţi)
Ia-mă
de mână, atlanticule.
şi
din mâna ta să facem ochiul meu
cu
ochiul tău de mână
să
danseze.
