cu niciun alt om diferit
şi niciun semafor care să iubească
şi niciun stâlp
care să nu fie stâlpul de ieri
şi nici eu nici măcar eu nu m-am schimbat
în roşu să nu mai treacă nicio venă
prin mine.
Trag de vreo 3 luni
de mâinile astea, de degetele astea şi nicicum nu se lungesc. nu ştiu de ce mă
mir.
De inima mea trag de vreo doi ani să vină acasă şi nu
vrea. spune că nu mai e cum era odată.
cald calm a meu mea al ei lor
şi i-am mai spus că îşi poate aduce tapetul ăla de anii 20
pe care îl urăsc, orice
numai să vină acasă
şi pisica
şi fotoliul cu fluturi pe care stătea elmo vara
şi unde-mi dormeau obraznic pantofii de dans
şi mirosul de tăciune
şi muzica aia care mă face să plâng râzând
şi filmele alea vechi pe care nu le înţeleg
şi gălăgia de care nu puteam dormi în august
şi balconul ăla mereu mai mare decât înainte
unde îmi puneam visele la somn
şi covorul
şi urmele de pe covor, alea negre negre de pe vremea
bunicului
şi ţigările
şi vinul
şi oamenii ăia străini,ăia care îţi plac aşa de mult
şi chiar şi trecutul pe care ţi-l dau ţie.
da
e al tău să-l faci
mai al meu decât prezentul
orice
orice orice de oriunde oricât oricum
oricine
doar să vii acasă. Inimă.
