Mi-e culcuş podul palmei tale

                şi topogan de himere

                şi marţipan

                Şi poate un pic de părere de rău.

                şi poate câte ceva din echinocţiul lunii trecute

                şi poate puţin parfum de frunză de lemn

                şi poate puţin din ploaia ce ne-a botezat

                şi poate puţin ruj pe oglinda

                ochilor tăi

                şi poate puţin noroi pe covorul mamei

                Şi poate nimeni la semafor.

                şi poate o pulpă din intersecţia respiraţiei tale

                şi poate un cot din geamul de pe colţ

                şi poate o sprânceană din şoseaua care duce

                la tine

                şi poate un ochi din trotuarul ros de pandişpan

               

                Şi poate un triunghi din cercul paralelipiped din stradă.

                şi poate un sertar din buzunarul meu

               

                Şi poate mult din tine.

                Motto:  ne-Am avut.

                     Sunt un semafor.

                   Am strâns în paginile acestea toate sâmbetele şi o vioară Stradivarius

 în care îmi hibernează gândul 

Din cuvânt, într-o zi, ne vom face continente şi ne vom plimba pe ape îmbrăţişaţi. Promit.

Gândesc doar în „blankuri”